Bineînțeles, există și motive de optimism. Echipa națională a României a câștigat încredere datorită participării la Euro, Iordănescu a reușit să formeze un grup unit, despre care se vorbește mult în fotbalul modern, avem câțiva jucători de bază în primul 11, care evoluează în campionate importante, mă refer în special la Man, Mihăilă, Răzvan Marin și Drăgușin. Sunt multe aspecte pozitive în jocul echipei. Mai ales în repriza a doua, jucătorii noștri au ridicat nivelul, probabil și datorită indicațiilor experimentatului Lucescu.
În meciul împotriva Kosovo, Man și Mihăilă și-au arătat calitățile, nu degeaba au bătut Milanul în Serie A. Răzvan Marin a părut mai sigur pe el, pe abilitățile sale fizice și tehnico-tactice, Marius Marin a fost chiar mai util decât de obicei în recuperare și la distrugerea acțiunilor adverse, Drăgușin devine tot mai stăpân pe situație.
Dar, repet, să fim raționali și să nu uităm unde ne aflăm. Belgia și Olanda ne-au arătat asta. Acolo este fotbalul, iar noi nu prea l-am simțit când am jucat împotriva lor. Și în preliminariile Mondiale ne vom confrunta, cu siguranță, cu astfel de adversari.
Până atunci, este bine să ne antrenăm cu echipe precum Kosovo sau Lituania. Să ne obișnuim, băieții să aibă tot mai multă încredere datorită victoriilor pe care sperăm să le obțină.
Noroc că bătrânul Lucescu știe foarte bine că drumul până în America este lung. Avem nevoie de consistență, de același entuziasm meci după meci, de jucători lucizi și implicați care vin de pe bancă. Și sperăm să-i vedem crescând și pe câțiva băieți de la tineret, precum Sava, Louis Munteanu, Grameni sau Borza.
Și vorbind de nea Mircea, este impresionant să vezi cum un om de aproape 80 de ani își găsește încă motivația și energia pentru a duce România acolo unde fotbalul nostru nu a ajuns de 36 de ani. Ar fi minunat ca el să-și încheie cariera așa cum a început-o: cu o calificare la un turneu final, de data aceasta la Cupa Mondială. Doamne-ajută!
Source link
